Daca ati vazut fotografii cu Boeing-uri noi insotite de explicatia “zbor B1” sau “zbor C2” si v-ati intrebat ce inseamna acesti termeni, iata raspunsul.
Zborurile “B” sunt zborurile-test operate de Boeing pentru a se asigura ca avionul nou este gata cand clientul (compania aeriana) vine pentru a-l receptiona. Se incepe cu zborul B1 si, daca apar probleme, acestea sunt rezolvate pana la urmatorul zbor, B2. Daca problemele persista, se trece si la zborul B3 pentru rezolvarea acestora, insa cazurile in care apar zboruri B3 sunt rare.
Zborurile “C” sunt zborurile-test in care pilotii companiei aeriene piloteaza aeronava. Vorbim despre un zbor de receptie a noului avion. In timpul acestor zboruri, reprezentantii companiei aeriene verifica numerosi parametri – manevrabilitatea aeronavei, aspecte legate de echipamentele pentru insotitorii de bord, functionarea sistemelor principale, indicatiile afisate de senzori, incarcarea si descarcarea bagajelor, etc – pentru a certifica faptul ca aeronava este gata pentru intrarea in serviciul comercial. Zborurile “C” sunt, de regula, mai multe (C1, C2) si sunt operate cu una sau doua zile inaintea livrarii.
Cine plateste carburantul in cazul zborurilor C? Boeing. Zborurile C1 sunt operate inca sub Certificatul de Productie Boeing si nu sub certificatul de operare al companiei aeriene. Zborul se desfasoara dupa regulile Boeing, cu piloti Boeing la bord (sau piloti ai clientului, in functie de situatie). Uneori, companiile decid ca pilotii Boeing sa efectueze zborurile C, fara reprezentanti de-ai lor. Dupa receptionarea aeronavei, zborul de livrare poarta intotdeauna un numar special, diferit de cele alocate zborurilor comerciale. Spre exemplu, ANA9397 este un numar des intalnit la livrarea widebody-urilor All Nippon Airways (Star Alliance). Uneori, pilotii saluta “publicul” prin inclinarea accentuata a aripilor la decolarea in zborul de livrare.