Duminică la 23:30 (ora României) oficialii NTSB au susținut o conferință de presă în San Francisco legată de zborul 214 Asiana Airlines. Iată ce a declarat Deborah Hersman, președintele NTSB.
NTSB a analizat în Washington ambele cutii negre ale Boeing-ului 777-200ER, atât CVR (Cockpit Voice Recorder), care înregistrează discuțiile din cockpit, cât și FDR (Flight Data Recorder), unde sunt înmagazinate datele legate de zbor. Înregistrările de pe CVR sunt de o “calitate bună” și încep din momentul în care avionul se afla încă în faza de croazieră, cu două ore înainte de aterizare.
Ce au arătat datele din CVR
Piloții au primit aprobarea pentru a se încadra pe pista 28L (stânga), vizibilitatea era bună (16 km), fără rafale de vânt sau alți factori perturbatori.
Aeronava era configurată pentru approach vizual, ceea ce înseamnă că piloții ar fi putut ateriza fără ajutorul instrumentelor. Flapsurile la 30 de grade și trenul de rulare, coborât.
Viteza stabilită pentru approach trebuia să fie 137 de noduri (253 km/h), dar președintele NTSB a spus că viteza actuală a avionului a fost cu mult sub această valoare, nu doar cu câteva noduri. Unele surse vorbesc despre 109-100 noduri (203 km).
Approach-ul către pista 28L a decurs normal, fără ca echipajul să fi semnalat, în nici un moment, apariția unor probleme tehnice care să îngreuneze aterizarea.
Realizând, probabil, că vin prea încet, unul dintre piloți a cerut mărirea vitezei cu 7 secunde înainte de impact.
Manșele au început să tremure cu 4 secunde înainte de acest moment, lucru care indică calarea iminentă a motoarelor, deci pierderea puterii. Piloții au fost avertizați de acest lucru atât prin vibrarea manșelor, cât și auditiv și vizual.
Cu 1,5 secunde înainte de lovirea digului în cockpit s-a cerut efectuarea unui go-around, adică turarea motoarelor și începerea ascensiunii pentru a mai veni o dată la aterizare. Lucru care, din păcate, nu a mai fost posibil.
Ce au arătat datele din FDR
Au fost înregistrate ultimele 24 de ore și 1400 de parametri. Practic, FDR-ul a înregistrat tot zborul 214 Asiana Airlines, care a durat 10,5 ore între Seul și San Francisco.
În timpul approach-ului motoarele erau la turație minimă (flight idle), viteza fiind sub cea normală pentru aterizare, stabilită la 137 de noduri (253 km/h).
Cu câteva secunde înainte de impact motoarele au fost turate la maxim pentru a câștiga altitudine și au părut să răspundă normal, doar că a fost prea târziu.
Momentul impactului, surprins pe video
Așa cum arată și acest film obținut în exclusivitate de CNN, Boieng-ul 777-200ER s-a lovit de digul de protecție, coada s-a rupt, aeronava s-a răsucit în aer și puțin a lipsit să nu se întoarcă pe plafon, după care s-a oprit, pe “burtă”, în afara pistei 28L. Pista respectivă se află la 4 metri deasupra nivelului mării și are o lungime de 3231 de metri.
Președintele NTSB a mai precizat că sistemul ILS (Instrument Landing System) al aeroportului din San Francisco nu funcționa pe 6 iulie, în ziua accidentului, fiind scos din uz între 1 iunie și 22 august 2013. Totuși, sistemul PAPI (Precision Approach Path Indicator) era funcțional iar piloții s-ar fi putut ghida fără probleme după acesta. Luminile sistemului PAPI ajută piloții să poziționeze corect avionul (în plan vertical) înainte de aterizarea pe un aerodrom sau aeroport. De obicei PAPI se află poziționat lângă pista de aterizare, la circa 300 de metri după locul în care începe asfaltul pistei.
Anchetatorii NTSB vor discuta cu piloții sud-coreeni în zilele următoare, vor analiza accidentul din toate unghiurile posibile și vor face rost, acolo unde este posibil, de înregistrări care au surprins momentul impactului (de la camerele video ale aeroportului, sisteme de monitorizare, etc).
http://www.youtube.com/watch?v=7XdD9L06Nqo