Pasionații de aviație cunosc foarte bine cele trei alianțe mari alianțe globale: Star Alliance, oneworld și SkyTeam.
Pentru cineva din afara domeniului, neaderarea la una dintre aceste alianțe poate părea ca o prăbușire rapidă și sigură. Este însă oare așa?
Aderarea la o alianță are numeroase avantaje, dar implică și responsabilități din partea membrilor. De costuri nu mai amintim, pentru că sunt anumite standarde pe care trebuie să le respecți pentru a fi acceptat. Atunci când o linie aeriană aderă la una dintre cele 3 alianțe amintite anterior, persoanele ce călătoresc frecvent – frequent flyers – pot acumula imediat mile când zboară cu noul venit. De asemenea, parteneriatele code-share efectuate în urma aderării ajută fluxul de pasageri între rețelele alianței, ceea ce înseamnă creșteri substanțiale în termeni de trafic. Nici România nu a scăpat de febra alianțelor, din 2009 Tarom devenind membru cu drepturi depline SkyTeam. Există însă și excepții…
Iar aceste excepții pot fi împărțite în două categorii. Prima este cea a liniilor aeriene premium, unde finanțarea vine de la guvernele unor țări pentru care cuvântul “criză” este scris foarte mic în dicționar. Emirates, Qatar, Etihad și Gulf Air – toate din Orientul Mijlociu – sunt cele mai reprezentative exemple în acest sens. În această zonă găsim cea mai mare comandă din istoria aviației pentru gigantul Airbus A380. Unul dintre cele mai moderne terminale din lume, cu spa, dușuri și camere de relaxare. Și flote moderne, completate de investiții constante în viitor. Pentru că banii nu sunt o problemă.
A doua categorie este reprezentată de liniile aeriene “normale”. Unele dintre ele chiar regionale. Companii care, deși nu dispun de resurse financiare uriașe, reușesc să-și asigure un trafic constant de pasageri, de multe ori în creștere de la an la an. Secretul? Poziționarea lor geografică și parteneriatele încheiate cu linii integrate deja în marile alianțe. Hawaiian Air, de exemplu. Aproape toate companiile aeriene americane zboară spre Hawaii, dar nici una dintr ele între insule. Aici intervine Hawaiian Air, ce preia traficul de la liniile aflate în alianțe pentru a-și umple zborurile regionale. Din aceeași categorie face parte și Alaska Airlines. În Pacificul de nord-vest, Alaska este foarte populară printre localnici și are un program frequent flyer apreciat. Din aceste motive, numeroase alte linii aeriene caută să încheie parteneriate cu Alaska pentru transportul pasagerilor în zona respectivă.
Dacă multe linii aeriene reușesc să supraviețuiască fară a fi parte dintr-o alianță, foarte puține reușesc să facă și profit în situația respectivă, să evolueze de la un an la altul. Iar companiile aflate în zone geografice populare, companii ce dețin segmente de nișă, se înscriu perfect în acest segment.
