Din 11 aprilie, noua serie Everest Rescue poate fi urmarita pe Discovery Channel in fiecare marti de la ora 22:00. Dupa ce saptamana trecuta v-am facut cunostinta cu doi dintre piloti, revenim cu partea a doua a interviului cu Jason si Lorenz. Buckle up and enjoy the ride!
Care au fost principalele greutăţi cu care v-aţi confruntat în misiunea de salvare de după cutremur?
Jason: După cutremurul din 25 aprilie 2015, cel mai greu a fost să avem elicoptere disponibile. Existau pe atunci doar 17 elicoptere în sistemul public din Nepal şi, desigur, au devenit toate extrem de solicitate. Guvernul le-a convocat pe cele mai multe şi le-a trimis în diverse zone. Iar pentru noi, piloţii de elicopter, a fost foarte frustrant că nu aveam suficiente aparate cu care să zburăm în ţară şi să facem mai multe lucruri. A fost foarte greu pe Everest. A doua zi după cutremur a trebuit să-i evacuăm pe toţi alpiniştii din Tabăra 1 şi Tabăra 2. A fost foarte dificil. Cred că la asta vă referiţi… A fost una dintre cele mai mari probleme cu care ne-am confruntat atunci… Ca să nu mai vorbim de haosul din ţară…
Lorenz: Personal, nu am nimic de adăugat aici, fiindcă nu eram acolo în anul când s-a produs cutremurul. Eu am venit de-abia un an mai târziu.
Care e cea mai periculoasă manevră în care te poţi implica, dacă eşti pilot de elicopter, la mare altitudine?
Jason: Una dintre cele mai periculoase manevre este să intri într-un nor. Dacă intri într-un nor şi îţi pierzi toate elementele de referinţă vizuale, e o catastrofă! Ai sub 1% şanse să-ţi mai revii. În zona unde zburăm noi suntem înconjuraţi de munţi. Dacă intri acolo într-un nor, s-a terminat totul. Sunt convins că e foarte posibil să se întâmple aşa ceva în Nepal şi oriunde, în munţi, deci cu toţii trebuie să fim foarte atenţi. O altă problemă ar fi accesul la surse de curent electric…
Lorenz: Sunt de acord, e foarte periculos să intri în nori. Dar aş adăuga că elementul cel mai periculos dintr-un elicopter este cu siguranţă pilotul. Deci cea mai periculoasă manevră nu e manevra în sine, ci supraestimarea capacităţilor tale ca pilot, când vine vorba de manevre periculoase. Dacă îţi cunoşti abilităţile de pilot şi ştii mediul în care zbori şi capacităţile tehnice ale elicopterului, faci în aşa fel încât să nu te implici în manevrele cele mai periculoase.
Cum v-aţi decis să lucraţi ca salvatori în Himalaya?
Jason: Când am ajuns eu în Nepal, am avut norocul că deja lucrasem 10 ani în Noua Zeelandă cu o companie care organiza operaţiuni de salvare. Şi am avut norocul să intru într-o companie care făcea numeroase astfel de operaţiuni. Erau susţinuţi de o companie de elicoptere din Elveţia pentru o mare parte din antrenamente, iar eu am avut norocul că am lucrat cu ei şi ştiam deja suficiente lucruri cât să mă pot specializa în astfel de operaţiuni de salvare. Aşa am ajuns să lucrez ca pilot de elicopter pentru misiuni de salvare din Nepal.
Lorenz: Eu am decis mai întâi că vreau să merg în Nepal. Speram să pot lucra ca pilot pentru operaţiuni de salvare, dar uneori e greu să prezici ce urmează să se întâmple. Eram însă decis să fac lucruri importante şi m-am bucurat când am putut să mă implic în misiuni de salvare – mai ales în cele în care puteam ajuta comunitatea locală. Poate că sunt misiuni mai puţin spectaculoase, dar îţi aduc o uriaşă satisfacţie.
Ce pasiuni aveţi, dincolo de meseria de pilot? Cum e viaţa voastră, în rest?
Jason: Eu am acum o fiică de doi ani. Trebuie să spun că, de când s-a născut ea, a devenit o parte foarte importantă din viaţa mea. Creşte şi se schimbă foarte rapid, dar ocupă un loc foarte important în viaţa mea, ca şi Nepalul. O cheamă Tara, care înseamnă “stea” în limba nepaleză. Când o să mai crească, vreau să-i arăt tot mai multe lucruri din Nepal şi să o implic în viaţa de aici.
Lorenz: Eu am două fetiţe. Una are patru ani, cealaltă va împlini şapte peste două săptămâni, şi îmi petrec mult timp cu familia. E foarte important pentru mine să fac asta, să le văd crescând… În rest, dacă îmi mai rămâne timp liber, mă bucur să urc pe munte. Şi fac şi yoga, mă ajută să mă echilibrez interior.
Care sunt paşii în care se derulează o misiune de salvare?
Jason: Ne adunăm toţi cei care trebuie să plecăm în misiune. De obicei, ne adunăm în Tabăra Mandu sau Lukla, ori în altă zonă, depinde unde trebuie să ajungem. Ni se face un instructaj, ni se prezintă situaţia, apoi facem cel mai bun plan posibil. Situaţiile diferă mult, fiindcă informaţiile nu sunt întotdeauna corecte şi complete. Dar ţelul final este să reuşim misiunea şi să ne întoarcem cu toţii acasă, teferi şi nevătămaţi.
Cu ce condiţii meteo vă confruntaţi?
Lorenz: După cum spunea şi Jason, decizia de a intra într-un nor îţi poate fi fatală. Deci, dacă norii sunt atât de jos încât nu poţi să ajungi unde trebuie să te duci, nu poţi să pleci în misiune. Asta e decizia uşoară. Dar, dacă norii sunt în mişcare, se tot duc şi vin, uneori e doar o chestiune de minute… Ai un interval mic de timp în care să ajungi acolo, deci trebuie să decizi dacă o să zbori sau nu. Asta e decizia dificilă, fiindcă n-ai cum să prezici ce se va întâmpla. Şi, categoric, există şi vreme atât de rea încât pur şi simplu nu ai voie să zbori. De obicei, nu se întâmplă aşa ceva sus, în munţi, ci mai degrabă când te întorci spre Tabăra Mandu sau în zonă…
Cum arată o zi din viaţa voastră, după o misiune de salvare? Cum vă relaxaţi?
Jason: Dacă mă întorc în Tabăra Mandu şi am câteva zile mai liniştite, mă relaxez acolo, încerc să mă destind, să-mi alung orice gânduri din minte… Dar uneori e greu.
Lorenz: Da. Depinde de cine mai e prin preajmă… De obicei, mă bucur când mai sunt şi alţi piloţi cu mine, fiindcă ne putem povesti ce am mai făcut în ziua respectivă. Sau trăncănim despre diverse, ne distrăm, mâncăm ceva bun sau vedem un concert cu o trupă ca lumea. Chiar am fost surprins să văd cât de multe trupe bune au ajuns în Tabăra Mandu. Te ajută mult să faci asemenea lucruri. In plus, e important să te culci devreme, ca să poţi fi pregătit şi odihnit a doua zi.
VIDEO / Prima parte a interviului cu Jason si Lorenz.
Nume: Comandantul Siddartha Gurung
Funcţia: Director al companiei Simrik Air (Pilot-şef şi Director de Operaţiuni)
Vârsta: 41 de ani
Naţionalitatea: Nepalez
Pilotul-şef Siddartha are 18 ani de experienţă de zbor în zona muntoasă din Nepal, cunoscând Munţii Himalaya ca nimeni altul. De fapt, este recunoscut ca unul dintre cei mai experimentaţi piloţi din Nepal. A fost înrolat în armata nepaleză şi şi-a luat prima licenţă de pilot de elicopter la 18 ani. Este căsătorit şi are doi copii.
În 2012, cel mai bun prieten al lui Siddartha, un pilot experimentat şi respectat pe nume Sabin Basnet, şi-a pierdut în mod tragic viaţa, în timp ce încerca o operaţie de salvare pe Vârful Ama Dablam din Himalaya. Doi oameni au murit atunci – Sabin şi inginerul lui, Puma – deşi dubla tragedie ar fi putut fi evitată. De atunci, Siddartha a făcut eforturi neobosite ca să îmbunătăţească pregătirea şi condiţiile de lucru ale piloţilor şi experţilor în domeniu din echipă.
Nume: Jason Laing
Profesia: Pilot de mare altitudine
Vârsta: 48 de ani
Naţionalitatea: Neozeelandez
Jason a primit titlul de“Pilotul Anului 2016” din partea Asociaţiei Internaţionale a Piloţilor de Elicopter, pentru eforturile lui de recuperare şi salvare de după alunecările de gheţuri din 2014, din Nepal, dar şi după tragicul cutremur care în 2015 a lovit această ţară. Jason nu se consideră însă un erou pentru ce a făcut atunci, căci spune că şi-a făcut doar meseria.
Crescut pe Insula de Sud a Noii Zeelande, Jason a renunţat la şcoală când avea 14 ani. După ce a învăţat să zboare în Alpii Sudici din Noua Zeelandă, devenind un pilot foarte bun, a lucrat în diverse locuri, cum ar fi Australia, nordul Indiei (Caşmir), Nepal şi Antarctica. A lucrat şi pe iahturi de curse, în Caraibe. Palmaresul lui personal mai include“Premiul pentru Spirit Aventuros Kumar Khahga Bickram”, acordat de Asociaţia Montaniarzilor din Nepal, şi Premiul pentru Excelenţă în Pilotaj, acordat de Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI). Jason locuieşte în Queenstown, Noua Zeelandă, cu logodnica lui, Robyn, şi fetiţa lor în vârstă de un an, Tara.
Nume: Lorenz Nufer
Profesia: Pilot
Vârsta: 42 de ani
Nationalitatea: Elveţian
Lorenz lucrează ca pilot de 16 ani, timp în care a acumulat peste 2000 de ore de zbor, însă acesta este primul lui sezon ca pilot pe Everest. Încă de tânăr şi-a dorit să facă această meserie. E căsătorit şi are doi copii mici, dar familia lui a rămas în Elveţia în perioada cât a lucrat el în Nepal, pe durata sezonului de ascensiune. Lorenz lucrează ca pilot şi instructor de zbor în Elveţia, fiind în plus şi examinator pentru Biroul Federal de Aviaţie Civilă din Elveţia. E pasionat de meseria lui şi de mai mulţi ani îşi dorea să lucreze în Himalaya. Are studii de psihologie şi lucrează pe post de consultant de afaceri şi coach în dezvoltare organizaţională şi leadership.
Nume: Surendra Paudel
Profesia: Pilot de mare altitudine
Vârsta: 35 de ani
Naţionalitatea: Nepalez
Surendra a fost pilot în armata nepaleză timp de mai bine de opt ani, apoi s-a alăturat companiei Simrik Air în 2011. Este al doilea om din ierarhia compaiei, după Siddartha, şi s-a calificat ca pilot de cursă lungă pentru transport de persoane cu ajutorul troliului cu cablu. A salvat numeroşi localnici şi turişti, din toată regiunea Munţilor Himalaya.
Nume: Ryan Skorecki
Profesia: Pilot
Vârsta: 42 de ani
Naţionalitatea: American
Pentru Ryan, acesta e primul sezon în care lucrează pe Everest şi totodată împlinirea unui vis de-o viaţă. Născut în Atlanta, în Georgia, el a stat opt ani în Colorado, apoi s-a mutat în Alaska, unde locuieşte de 16 ani. Înainte să fie pilot de salvare pe Everest, a zburat pentru diverse misiuni ştiinţifice ale SUA în Antarctica şi a lucrat în Alaska în sezonul de heli-schi, apoi ca pompier. Acum alternează perioadele în care lucrează în Antarctica şi Nepal. A început să piloteze elicoptere în 2004 şi a acumulat deja peste 6000 de ore de zbor.
Nume: Ananda ‘Andy’ Thapa
Profesia: Pilot de mare altitudine
Vârsta: 30 de ani
Naţionalitatea: Nepalez
Andy a intrat în armată la 18 ani. A obţinut gradul de maior şi de opt ani pilotează elicoptere. A crescut într-o comunitate rurală izolată, însă visa să fie pilot de elicoptere, aşa că s-a luptat să obţină rezultate bune la şcoală, ca să poată deveni cadet în armată. Lucrează ca pilot comercial pentru Simrik Air din 2012, iar de curând s-a calificat ca pilot de cursă lungă pentru transport de marfă.