In perioada 1948-2008, Zentralflughafen Tempelhof-Berlin a fost una dintre portile de intrare in Berlinul de Vest apartinand armatei americane si a ramas, pana astazi, in inimile multor pasionati de aviatie si istorie a aviatiei.
Era celebru prin forma unica, semiovala a terminalului (1230 m), si prin pozitionarea in interiorul orasului. A fost transformat in parc dupa 2008, devenind raiul biciclistilor si a celor care fac sport.
Istoria actualului terminal incepe in anii 30, fiind proiectat ca un aeroport al viitorului oras Germania, care – in viziunea lui Hitler – ar fi inlocuit actualul Berlin in cazul castigarii celui de al Doilea Razboi Mondial. Cladirea masiva este realizata in inconfundabila arhitectura nazista si a fost, la ora respectiva, cea mai mare cladire din lume pana la constructia mai apoi a Pentagonului.
Linia ferata ducea undeva in subsolul aeroportului unde se pare ca armata americana isi intretinea bombardierele.
Radarul a fost instalat in locul celebrului vultur nazist, simbolul epocii… NSA-ul american avea aici o baza, alaturi de centrul de ascultare de la Teufelsberg.
Capul vulturului a fost luat drept trofeu de razboi de catre americani si dus in Statele Unite, mai apoi fiind donat cetatenilor din Berlin, la sfarsitul razboiului rece.
La cateva sute de metri de pista este expus un avion-scoala de pompieri care a servit acest aeroport in urma cu mai multi ani.
Interiorul terminalului gazduieste acum diverse prezentari, conferinte si targuri, iar restul spatiilor anexe sunt depozite ale diverselor firme precum si sali de curs ale unei universitati. Anual, in fata aeroportului se organizeaza cursa de Formula E.
Alaturi de Berlin-Tegel si Gatow, aeroportul Berlin-Tempelhof a avut un rol esential in timpul blocadei Berlinului de Vest din 1948 cand practic orasului i-au fost taiate toate legaturile rutiere si feroviare cu Germania de Vest. Astfel, fiind lipsit de aprovizionare cu alimente sau carburanti pentru 2,5 milioane de oameni pentru 1 an, singura modalitate de a tine orasul in viata a fost pe calea aerului. 250.000 de zboruri, din 3 in 3 minute prin cele 3 culoare de zbor late de 32 de km, singurele culoare de zbor permise, de altfel, pentru zbor spre Berlinul de Vest pentru avioanele civile si militare.
Muzeul Aliatilor pastreaza si acum diverse alimente care au fost transportate pe calea aerului intre 1948-49.
In 1971 a fost varful de trafic (5,5 milioane de pasageri), reprezentand peste 90% din traficul aerian al Berlinului de Vest (6,12 milioane), declinul venind dupa 1975 cand mai modernul aeroport din zona franceza a Berlinului de Vest, Tegel, si-a deschis portile. Pan Am si British Airways au ales sa se mute pe noul aeroport cu o pista mai lunga si mai simplu din punct de vedere al aterizarilor.
In 2008 s-a organizat un referendum pentru mentinerea sau nu a aeroportului in functiune unde au votat doar 21% dintre berlinezi (era nevoie de 25% din votanti pentru a se valida referendumul), 60% dintre acestia fiind favorabili ramanerii aeroportului (80% din cartierele fostului Berlin de Vest si doar 30% in zona fostului Berlin de Est [probabil explicabil prin faptul ca inca exista o nostalgie est-vest in sens negativ, o gelozie am putea spune). Din pacate, rata de participare a fost insuficienta, iar autoritatile au decis ca el trebuie inchis , nemaifacand fata actualelor aeronave si standarde de securitate. De-a lungul timpului au aterizat aici B747-100, B737-100, MD87, Super One-Eleven 500, B707, B727, A319, A330, Lockheed L1011 Tristar, Comet 4B si multe altele.
Pentru un pasionat de aviatie, o vizita in parcul Tempelhof Feld este un must-have. Cu putin noroc, poate ajungeti si in interiorul terminalului de pasageri.